Istoria artei este o știință auxiliară a istoriei, care studiază evoluția artelor vizuale, adică a acelor produse ale activității umane destinate scopurilor estetice, deci care exprimă idei, sentimente, emoții. Pentru a putea realiza o examinare obiectivă a formelor artistice care aparțin diferitelor epoci, istoria artei este un domeniu multidisciplinar, realizând o clasificare a culturilor, periodizarea acestora și stabilirea particularităților creațiilor artistice și a influențelor reciproce. Studiul istoriei artei este realizat în mod sistematic începând cu perioada Renașterii, când domeniul de studiu se limita doar la civilizația Europei Occidentale. Cu timpul, aria explorată se extinde și la celelalte continente, elaborându-se noi concepte, precum cel al sincronizării culturale și al relativismului cultural. Astăzi, istoria artei deține un domeniu vast, incluzând, aici, și răspândirea și conservarea operelor de artă din întreaga istorie. Astfel, în secolul al XX-lea se produce o proliferare a instituțiilor, fundațiilor, muzeelor și galeriilor de artă, atât ca proprietate privată, cât și în spațiul public, dedicate analizei și catalogării fenomenelor artistice, dar și expunerii către publicul larg. De asemenea, apariția și dezvoltarea mass-media au jucat un rol crucial în popularizarea și studiul operelor de artă.